Alimentația artificială a bebelușului, așa cum este numită hrănirea cu lapte praf, are atât avantaje, cât și dezavantaje. Sunt foarte multe mămici care optează pentru acest stil de hrănire a bebelușului din motive medicale, dar și din motive personale și profesionale.
Fie că nu pot alăpta din cauza unei afecțiuni de care suferă, fie că nu pot alăpta din cauza faptului că viața profesională nu le permite acest lucru, mamele nu trebuie să se îngrijoreze că bebelușul va păți ceva dacă este hrănit cu lapte praf sau că acest lucru va avea repercusiuni negative asupra vieții și sănătății lui.
Sunt foarte multe cazuri de bebeluși hrăniți artificial care cresc frumos și sănătos, fără a dezvolta afecțiuni, așa cum se vehiculează pe uneie site-uri pro alăptare. În plus, laptele praf conține toți nutrienții necesari, precum și vitaminele și mineralele de care corpul bebelușului are nevoie pentru a se dezvolta în mod armonios. Iar laptele praf nu costă o avere, vezi prețuri aici.
Cele mai frecvente întrebări pe care și le pun mămicile care aleg să-și hrănească bebelușul cu lapte praf
Prima și cea mai frecventă întrebare a părinților este cât de des trebuie hrănit bebelușul. Toți copiii trebuie hrăniți, în primul rând, în funcție de necesitățile individuale.
În timp ce nou-născuții au nevoie de un volum foarte mic de lapte, la finalul primei luni deja acest lucru se schimbă, iar cantitatea va crește din ce în ce mai mult, deși cantitatea variază de la copil la copil. Inițial, este bine ca nou-născutul să fie alimentat la cerere sau ori de câte ori plânge, la fel ca și în cazul alăptării, însă, o dată cu trecerea timpului, va avea nevoie de un program de masă bine stabilit.
A doua întrebare pe care și-o pun mămicile care abia se inițiază în tainele hrănirii cu lapte praf a bebelușilor este cum știu că îi este foame acestuia și când trebuie să îi prepare lăpticul. Este destul de simplu ca un părinte să își dea seama că bebelușului îi este foame.
Acesta reacționează în mod obișnuit, plânge, mimează suptul, stă cu gura deschisă, duce pumnul spre gură, își bagă degetele sau păturica în guriță, își mișcă capul dintr-o parte în altă și este foarte agitat. La polul opus, copilul poate da semne și că este foarte sătul, strângandu-și buzele, refuzând să mai sugă din biberon, își întoarce capul de la sticlă.
Ultima, însă nu cea din urmă întrebare importantă pe care și-o pun părinții care încep minunata aventură a hrănirii artificiale a bebelușului este cum trebuie aleasă formula de lapte. Răspunsul la această întrebare este destul de simplu.
Formula de început este ideală pentru nou-născuți, în timp ce după vârsta de 6 luni și până la împlinirea vârstei de 1 an există o altă formulă, care conține necesarul de elemente nutritive pentru cel mic. Formula de după 12 luni sau cea de creștere poate fi oferită copilului chiar și până la vârsta de 3 ani.
