Vitamina D este unul dintre micronutrienții esențiali organismului, pe toată durata vieții. Această vitamină este produsă în mod natural atunci când pielea este expusă la soare, sub efectul radiațiilor UV, dar poate fi asimilată și din unele alimente, în principal pește, ouă și produse lactate, dar în cantități mai mici.
Doza zilnică necesară
Cunoscută și sub denumirea de calciferol, vitamina D este liposolubilă (solubilă în grăsimi), are o stabilitate ridicată la temperatură, dar este rapid degradată sub influența luminii și a aerului.
Necesarul zilnic de vitamina D variază în funcție de vârstă, astfel:
- copiii în primul an de viață – 400 UI/zi:
- între un an și 70 de ani – 600 UI/zi;
- femeile însărcinate și cele care alăptează – 800 UI/zi;
- persoanele peste 70 de ani – 800 UI/zi.
.
Aportul zilnic poate varia în funcție de nevoile individuale ale fiecărei persoane, depinde de stilul alimentar și de latitudinea geografică (care influențează direct expunerea la soare) și poate fi ajustat de medic în funcție de unele patologii preexistente.
Pentru a sintetiza o cantitate adecvată de vitamina D3, este necesară expunerea la soare a brațelor, spatelui, feței și picioarelor timp de 10-15 minute, de două sau trei ori pe săptămână. Capacitatea de sinteză cutanată a vitaminei D3 scade cu vârsta. Astfel, în jurul vârstei de 70 de ani, aceasta este redusă la jumătate față de potențialul organismului de a o produce la 20 de ani.
De aici derivă și necesitatea suplimentării aportului de vitamina D, fie prin consumul, dacă este posibil, de produse alimentare bogate care o conțin, fie prin administrarea de vitamina D3. Acesta din urmă este recomandat mai ales copiiilor, iar medicul pediatru stabilește exact dozele necesare, dar nu numai lor.
Rolul în organism
Vitamina D este un compus format din două provitamine:
- ergosterolul – prezent în țesuturile animale și vegetale, care poate fi transformat de metabolism în vitamina D2 (ergocalciferol);
- 7-dehidrocolesterolul – precursor al colesterolului, care prin expunerea la razele ultraviolete se transformă în vitamina D3, naturală și animală, denumită colecalciferol.
Împreună cu fosforul și calciul, vitamina D, prin cele două componente active, are un rol esențial în formarea și sănătatea oaselor, contribuind la procesul de asimilare a celor două minerale la nivelul intestinului, dar și la procesul complex de fixare în structura osoasă și dinți.
Vitamina D moderează direct procesul de sinteză de hormoni paratiroidieni, al căror efect este de a repune în circulație calciul și fosforul.
Deficitul și excesul de vitamina D
Un aport insuficient de vitamina D poate să apară la persoanele care nu se expun la soare, în cazul celor care trăiesc la latitudini mai mici de 45 de grade, în condițiile unei alimentații exclusiv vegetariene sau deficitare în produse de origine animală, dar și la cei care au tulburări de absorbție intestinală, din cauza unor afecțiuni (fibroză chistică, boală Crohn și boală celiacă, obezitate, boli renale sau hepatice) sau a unor medicamente (cum sunt pansamentele gastrice, laxative, steroizi, medicatie anticolesterol, terapia pentru TBC).
Deficitul provoacă:
- rahitism, la copii;
- demineralizare și fragilitate osoasă cu risc ridicat de fracturi, la adulți.
Excesul de vitamina D este asociat cu acumularea de calciu în sânge, care poate provoca greață, vărsături, slăbiciune, urinare frecventă, sete excesivă, durere de stomac, amețeală și confuzie. Simptomele pot progresa către durere osoasă și probleme renale, ca urmare a formării calculilor renali.
Pentru a păstra un echilibru corect al vitaminei D în sânge, mai ales atunci când sunt administrate suplimente de vitamina D, în condițiile în care aceasta este adăugată frecvent în alimente (în cerealele pentru copii mai ales), este recomandată testarea concentrației acesteia din sânge, uneori concomitent cu cea a nivelului de calciu.
Sursa foto: Shutterstock.com
